Satul Caracui este o localitate situată între 7 coline de unde și denumirea satului (din limba turcă – Groapa neagră), actualimente parte componentă a raionului Hîncești. La marginea satului este o colină, dacă te urci pe ea satul Caracui apare ca în palme, în toată frumusețea și splendoarea sa.
Despre proviniența satului Caracui, există o legendă…. Au fost odată trei ciobeni, fiecare cu turma lui și-au purtat ei turmele din vale în vale, de pe o pășune pe alta, dar la o vreme puterile le-au slăbit și au hotărît să se aciueze pe o vale liniștită la o margine de codru, unde curgea un rîuleț.
Unul dintre ciobeni avea o fată frumoasă. Meleagurile noastre de pe acele vremuri erau asuprite de turci și oamenii trebuiau să dea biruri.
Un bir atare trebuiau să de cheși ciobenii. În ziua cînd au sosit turcii după bir au văzut fata ciobanului și au cerut-o în locul birului. Părinții au refuzat, iar otomanii au poruncit enicerilor să dee năvalăși să fure fata. Fata fiind silită să părăsească casa părintească, opunea rezistențăși otomanii văzînd că nu o vor putea duce, au poruncit să fie omorîtă. Acest loc poartă denumirea de „Cîzlar”, ceea ce în traducere din limba turcăînseamnă – „fată frumoasă”.
Locul unde au trăit ciobenii poartă denumirea de Caracui. Această denumire e ca un simbol al vieții grele din perioada jugului otoman.
Caracui – provine de la cuvîntul de origine tătărească „cara” – negru iar „cuiu” de origine turcă – groapă, fîntîna.
Satul Caracui își are prima mențiune documentară în anul 1712.
