Irina Nechit

IRINA NECHIT

60 ani de la naștere

S-a născut la 1 ianuarie 1962 în satul Antonești raionul Cantemir, Republica Moldova.

A absolvit Facultatea de Jurnalistica a Universitatii de Stat din Chisinau.

Debuteaza publicistic in 1994 in revista "Tineretul Moldovei", cu ciclul de versuri Ultima sansa a primei iubiri. Debutul editorial are loc in 1992 cu volumul de versuri Sarpele ma recunoaste, aparut la Editura Hyperion din Chisinau.

Colaboreaza cu poezie si articole de opinie la revistele de cultura din Republica Moldova: "Basarabia". "Literatura si Arta"

"Contrafort", "Sud-Est", "Moldova", iar in tara la revistele "Romania
literara", "Vatra", "Poesis", "Familia". "Arca", "Luceafarul" s.a.
Dupa debut publica volumele de versuri: Cartea rece (Ed. Cartier, Chisinau.

1996); Godot eliberatorul (Ed. Cartier, Chisinau, 1999): Un viitor obosit (Ed. Augusta. Timisoara, 1999). Este prezenta cu grupaje de poeme traduse in Antologia poetilor romani din Basarabia (Macedonia, 1994). in volumul in limba franceza Ecouri poetice din Basarabia (Universite Aix-en-Province, 1998; antologator Valeriu Rusu) precum si in antologia in limba suedeza alcatuita de Ion Milos (1988).
Este detinatoarea a doua premii pentru poezie ale Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1992, 1996).

In 1995 a participat la Colocviile Literare de la Berlin, iar in 1996 a fost prezenta la Festivalul International "Est-Vest" desfasurat in Franta, in orasul Die, in cadrul Salonului de Carte al

scriitorilor din Europa Orientala, in prezent autoarea este redactor la revistele "Basarabia" si "Literatura si Arta" din Chisinau. Republica Moldova, si secretar literar al teatrului "Eugen lonesco" din acelasi oras.

Este membra a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova si membra a uniunii scriitorilor din Romania. .
Asupra poeziei autoarei au formulat opinii critice: Mihai Cimpoi - O "Carte rece"? ("Flux", 1996); Emilian Galaicu-Paun - Evadarea din "temnita in forma de femeie" ("Vatra", 1996, articol reluat in volum Poezia de dupa poezie. Ed. Cartier, 1999); Dorin Stefanescu - Ideea de rod si imaginea rodirii ("Vatra", nr. 5/1996); Peter Quince - Portret de grup ("Euphorion", 1996); Nicolae Tone - O carte de top ("Viata Romaneasca", 1996);

Sorin Alcxandrescu - O alta imagine a poeziei romane din Basarabia ("Sud-Est", 1997); Vasile Romanciuc - Incandescenta "Carte rece" ("Flux". 1997): Calina Trifan - Slabiciunea pentru maretie ("Tara", 1997): Iulian Boldea - O poeta adevarata din Basarabia ("Poesis", 1998) s.a.

 

ION CREANGĂ

 Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești, jud. Neamţului - d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.

Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici de nou-născuți din Humulești.

Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.

Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe școala de pe lîngă biserică din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întîi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Tîrgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu. După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni. Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.

S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri.

La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin.În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.

După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din rîndurile clerului, deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon.

Dedică din ce în ce mai mult timp literaturii și muncii de elaborare a manualelor școlare.

În anul 1867 apare primul abecedar conceput de Ion Creangă, intitulat Metodă nouă de scriere și citire.

În 1871 apare în Columna lui Traian articolul Misiunea preotului la sate, semnat de preotul Ion Creangă. În același

an este exclus din rîndurile bisericii , fiind acuzat de a fi frecventat teatrul. Publică acum un manual de citire intitulat Învățătorul copiilor , unde inserează trei povestiri: Acul și barosul , Prostia omenească și Inul și cămeșa.

Un an mai tîrziu este exclus și din învățămînt și, în ciuda plîngerilor și protestelor sale, situația rămîne aceeași. Își cîștigă existența ca mandatar al unui debit de tutun.

În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegînd o locuință în mahalaua Țicău.În această perioadă îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. La îndemnul lui Eminescu frecventează societatea Junimea, unde citește din scrierile sale.

În cadrl revistei Convorbiri literare publică Soacra cu trei nurori și Capra cu 3 iezi.

Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.

La 1878 , pentru activitatea sa didactica, este decorat cu ordinul Bene-merenti. Publică basmul Ivan Turbincă.

Cîţiva ani mai tîrziu a fost bolnav de epilepsie și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle. Ion Creangă călătorește la Slănicul Moldovei pentru a-și îngriji sănătatea,îl vizitează pe Mihai Eminescu la

Mănăstirea Neamțului.
Horia Creangă, nepotul povestitorului, este considerat cel mai important arhitect al perioadei interbelice. În capitală a proiectat peste 70 de imobile. Unele insa au fost schimbate de-a lungul timpului, astfel ca nici specialistii nu mai recunosc stilul marelui arhitect scolit la Paris.

Umorul lui Creangă este însuşi umorul vieţii, al acestui fenomen organic, în care durerea şi bucuria, răul şi binele, prostia şi inteligenţa, umbra şi lumina se îmbrăţişează alternativ, ca s-o exprime în toata realitatea.

La 31 decembrie 1889 se stinge din viață în urma unui atac cerebral. Ion Creangă este înmormîntat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.

"În Ion Creanga vedem astazi pe primul romancier al literaturii noastre, pe primul creator de epos, nu în timpul istorico-literar, ci într-o durată spirituală, fiindcă românul lui Filimon anticipează cu două decenii Amintirile.”

Ziua internaţională a ceaiului

15 decembrie

Pe 15 decembrie 2021 marcăm o sărbătoare bine primită în anotimpul rece - Ziua internaţională a ceaiului, o băutură reconfortantă şi străveche, consumată de mii de ani, care continuă să ne încânte cu aromele sale îmbietoare.

Povestea ceaiului începe acum aproape 5000 de ani în vechea şi îndepărtata Chină. Legenda spune că Sheng Nong era un tânăr împărat, foarte înţelept şi mare iubitor al artelor şi al călătoriilor prin locuri necunoscute. Împăratul acesta avea obiceiul să nu bea decât apă fiartă şi răcită atunci

când era departe de palatul său. Într-una din aceste călătorii împăratul şi suita lui au făcut un popas, aşteptând ca bucătarii să le pregătească mâncarea şi apa fiartă pentru băut. Câteva frunze au căzut

dintr-un arbust, lângă care stătea împăratul, în apa fiartă pe care slujitorii lui tocmai i-au adus-o, după obicei. Curios din fire, împăratul a băut din apă, după ce a văzut că ea se colorează, primind de la frunzele arbustului o minunată culoare aurie şi un miros parfumat. Aceasta a fost, spune legenda, prima ceaşcă de ceai băută de un pământean.

Înființată de sindicate în 2005, Ziua Internațională a Ceaiului sărbătorește beneficiile pentru sănătate, importanța economică și moștenirea culturală a ceaiului, asigurând totodată o producție

mai durabilă de la câmp până la ceștile noastre.

Reunind organizațiile societății civile și micii cultivatori și întreprinderi de ceai, această sărbătoare își propune să reglementeze concurența inegală, reglementările de siguranță, ocuparea terenurilor, securitatea socială, salariile de viață și drepturile femeilor pentru toți lucrătorii de ceai.

 

Biblioteca Publica Caracui 

Îmbrăcată în straie de sărbătoare

2021

  

   

 

IURIE SADOVNIC 

14 DECEMBRIE 1951

S-a născut în satul Jura din Transnistria. A activat ca solist al formațiilor vocal-instrumentale „Haiducii din Susleni”, formația „Haiducii” a Institutului de Arte (1968–1973), formația „Sonor” (1973–1976), formația de jazz din Nikolaev (în perioada serviciului militar, 1970–1972), „Contemporanul” (1977–1978) și „Bucuria” (1979–1982) ale Filarmonicii din Chișinău. A apărut la radio în calitate de cantoautor în 1978. În 1983 a fondat formația „Legenda”, care a activat până în 1993.

Prima publicație a cântecelor sale a avut loc în 1982.

În 1999 a lansat volumul de poezie „Am să plec în Codru verde”.

Muzicianul s-a sinucis din propria armă în apartamentul său din sectorul Botanica (Chișinău) în după amiaza zilei de 7 iunie 2021