MIRCEA ELIADE

                                              (13 Martie 1907) 

Primii ani

   13 Martie 1907    Se naste al doilea copil al familiei Eliade, Mircea, la Bucuresti. Este fiul lui Gheorghe Eliade si al Ioanei, nascuta Stoian. "Fratele meu, Nicolae Remus, se nascuse cu un an mai inainte, iar dupa patru ani a venit pe lume Cornelia. Tatal meu era moldovean din Tecuci si, inainte de a-si schimba numele in Eliade, se numise Ieremia, Tata era cel mai mare din patru copii. Al doilea baiat, Costica, era, ca si tata, ofiter; dar facuse Scoala de Razboi, ajunsese ofiter de stat-major si a inaintat pana la gradul de general de divizie, in timp ce tata, mai intelept sau mai nepriceput, n-a reusit sa treaca de gradul de capitan. Fratele cel mai mic, Pavel, dupa aventuri despre care familia nu vorbea niciodata, intrase functionar la Caile Ferate. Ultima oara cand am aflat vesti despre el, ajunsese sef de gara. L-am intalnit de foarte putine ori. Era brun, ca si tata, dar nu-si pierduse parul si parea mai frumos. Singura lor sora murise curand dupa ce se casatorise cu un invatator. N-am stiut niciodata cum aratase, unde traise si ce facuse. N-am stiut niciodata de ce tata si cu unchiul Costica si-au schimbat numele din Ieremia in Eliade, nici de ce celalalt frate s-a incapatanat sa ramana Pavel Ieremia. Tata spunea ca au facut-o din admiratie pentru Eliade-Radulescu". (Mircea Eliade - Memorii).

Copilaria

   01 Septembrie 1907 - 01 Ianuarie 1912    La cateva luni de la nasterea lui Mircea, familia Eliade se muta la Ramnicu Sarat, unde tatal era detasat cu garnizoana.

   01 Ianuarie 1912 - 01 Ianuarie 1914    Tatal lui Eliade este mutat la Cernavoda.

   01 Ianuarie 1913    Mircea Eliade este inscris in clasa intai.

   01 Ianuarie 1914    Familia Eliade se muta la Bucuresti.

Adolescenta

   01 Ianuarie 1917 - 01 Ianuarie 1925    Mircea Eliade este elev al Liceului Spiru Haret. Isi descopera pasiunea pentru stiintele naturii. In primul an de liceu ramane corigent la trei materii: limba romana, franceza si germana.

   01 Ianuarie 1919 - 01 Ianuarie 1920    In mansarda, Eliade isi improvizeaza un laborator de de chimie

 01 Ianuarie 1921    Mircea Eliade incepe sa scrie Romanul adolescentului miop.

Debutul literar 

   01 Ianuarie 1921    Mircea Eliade primeste premiul I al Ziarului stiintelor populare si al calatoriilor pentru povestirea Cum am gasit piatra filozofala.

Debutul publicistic

   21 Mai 1921    Mircea Eliade debuteaza cu articolul Dusmanul viermelui de matase, publicat in Ziarul stiintelor populare si al calatoriilor. Il semneaza Eliade Gh. Mircea.

            

Ultimii ani

   01 Ianuarie 1980    Apare, la Bucuresti, traducerea De la Zamolxis la Genghis Han.

   01 Ianuarie 1980    In limba franceza este publicat primul volum din memorii, Memoires I 1907-1937.

   01 Ianuarie 1981    Apare versiunea in limba engleza a volumului de memorii a lui Mircea Eliade sub titlul Autobiography.

   01 Ianuarie 1981    Incepe sa fie publicata in limba romana Istoria ideilor si credintelor religioase.

   01 Ianuarie 1981    La Bucuresti, apare antologia In curte la Dionis de Mircea Eliade.

   01 Ianuarie 1983    Este publicat al treilea volum din Istoria ideilor si credintelor religioase in limba franceza.

   01 Ianuarie 1985    Catedra de Istoria religiilor din Chicago primeste romanului Mircea Eliade.

Sfarsitul

   22 Aprilie 1986    Moare Mircea Eliade, la 79 de ani.

   23 Aprilie 1986    Mircea Eliade este incinerat; in cadrul ceremoniei funerare citesc fragmente din opera lui Eliade apropiati de-ai sai.

 

Ion Creanga -185 ani  

,,Bunicul din Humulești cu o traistă de povești”  

Învățător, preot și printre primii scriitori de proză din literatura română, Ion Creangă face parte din lista celor mai cunoscuți autori canonici care se studiază pentru examenul de bacalaureat.

Data nașterii lui Ion Creangă este și astăzi incertă. Chiar el însuși afirmă în “Fragment de biografie” că s-ar fi născut la data de 1 martie 1837, dar este cunoscută și o altă teorie conform căreia, autorul s-ar fi născut la data de 10 iunie 1839, potrivit unor mitrici (condici) de nou născuți din Humulești. Creangă a mai avut șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petra. Ultimii trei dintre ei au murit la vârste fragede în copilărie, iar Maria, Ileana și Zahei au murit în 1919.

Fiu de țăran, Creangă a fost pregătit de dascălul din sat, după care mama lui l-a încredințat bunicului matern, “tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig”, care l-a dus pe Valea Bistriței, la Broșteni, pentru a continua școala. La început, numele său era Ion Ștefănescu, dar ulterior și-a schimbat numele în Creangă, după numele mamei.
Dorința mamei sale a fost de a-l vedea preot, așa că s-a înscris la Școala catihetică din Fălticeni, “Fabrica de popi”, acolo unde apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care și l-a păstrat pentru tot restul vieții. După ce școala din Fălticeni s-a desființat, Creangă este silit să plece la Iași, acolo unde a absolvit cursul inferior al Seminarului teologic “Veniamin Costachi” de la Socola. Urmează cursurile seminarului din 1855 până în 1859, după care își ia atestatul și revine în satul natal. Se însoară cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la Biserica Patruzeci de sfinți din Iași și devine diacon al acesteia. Pe 19

decembrie 1860 se naște fiul său Constantin. În anul 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, acolo unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu, care l-a apreciat foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.
A fost dascăl și diacon la diferite biserici timp de 12 ani, după care a fost exclus definitiv din rândurile clerului, deoarece și-a părăsit nevasta și a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia, și s-a tuns ca un mirean, lucruri ce nu erau permise pentru un diacon. În 1873 se încheie procesul de divorț, iar copilul său de 12 ani îi este dat în îngrijire lui, motiv pentru care Creangă caută o locuință în care să se mute și așa o alege pe cea în magalaua Țicău (Bojdeuca). În anul 1875, Creangă îl cunoaște pe Mihai Eminescu cu care se împrietenește, iar la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale între anii 1875-1833. Când a murit Ion Creangă Creangă a murit pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău și a fost înmormântat pe 2 ianuarie 1890, la cimitirul Eternitatea din Iași. Ion Creangă a avut un băiat, pe Constantic, un fost ofițer de carieră, care s-a căsătorit cu Olga Pătru (în

1886), fiica unui comerciant din Brăila. Împreună au avut patru copii: pe Horia, Ion(Ionel), Silvia și Laetitia. Cei doi nepoți ai lui Ion Creangă, Horia și Ion au fost arhitecți renumiți ai perioadei interbelice. Casa memorială Ion Creangă din Humulești Este locul în care s-a născut și a copilărit Ion Creangă (1837-1889) în satul Humulești, astăzi o suburbie a orașului Târgu Neamț, din județul Neamț. Casa memorială-muzeu se află pe strada Ion Creangă, nr 8 și se găsește pe Lista Monumentelor Istorice din județul Neamț din anul 2004. Construcția este formată din două încăperi mici și o tindă. Aici se găsesc documente de arhivă, scrisori, cărți poștale cu autograf și fotocopii ale manuscriselor lui Creangă. Lângă muzeu se află și Parcul tematic „Ion Creangă”, un loc în care se găsesc personajele îndrăgite din poveștile pentru copii scrise de Creangă.
Creangă a murit pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău și a fost înmormântat pe 2 ianuarie 1890, la cimitirul Eternitatea din Iași. Ion Creangă a avut un băiat, pe Constantic, un fost ofițer de carieră, care s-a căsătorit cu Olga Pătru (în 1886), fiica unui comerciant din Brăila. Împreună au avut patru copii: pe Horia, Ion(Ionel), Silvia și Laetitia. Cei doi nepoți ai lui Ion Creangă, Horia și Ion au fost arhitecți renumiți ai perioadei interbelice.

 

Eugen Doga - 85 ani 

Eugen Doga, este un renumit compozitor moldovean, autorul muzicii mai multor filme, romanțe, cantate, piese instrumentale, autorul unei simfonii, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei din 1992.

La 1 martie 1937, în casa lui Dumitru și Elizaveta Doga, în satul Mocra, raionul Rîbnița, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (Astăzi Republica Moldova) s-a născut viitorul compozitor moldovean Eugen Doga.

Eugen Doga a copilărit pe timp de război și foame, avînd o viață grea, tatăl său murind în cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial. După absolvirea școlii din sat este admis la Școala de muzică "Ștefan Neaga" (1951-1955) din Chișinău, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.). Urmează apoi Colegiul muzical la viloncel, avîndu-l profesor pe italianul Pablo Baccini. Acesta l-a atras pe muzician în calitate de violoncelist la Orchestra Radio (Orchestra Comitetului de Stat al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești pentru Televiziune și Radiodifuziune), încă din perioada studenției (1957-1962).

Eugen Doga lucrează și în domeniul muzicii de film devenind unul dintre cei mai renumiți compozitori de cinematograf și filme TV din spațiul sovietic și post-sovietic. El a debutat la studioul cinematografic Moldova-film în anul 1967, semnînd muzica pentru comedia regizorului Gheorghe Vodă, Se caută un paznic (Ivan Turbincă) cu Mihai Volontir în rolul principal. A scris muzică la peste 200 de filme: "Nunta la palat", "Singur în fața

dragostei", "Zece ierni pe o vară", "Explozie cu efect întîrziat", "Durata zilei", "Casă pentru Serafim", "Lăutarii", "O șatră urcă la cer" (1975) a regizorului Emil Loteanu, "Gingașa și tandra mea fiară", de același regizor, "Anna Pavlova", "Patul lui Procust" (2001), etc. Remarcabilul vals din filmul ”Dulcea și tandra mea fiară” a fost scris de Eugen Doga în decurs de 10 minute la 11 seara devenind ulterior legendar.

Compozitorul Doga a fost prieten și coleg cu poetul Grigore Vieru, cu care au creat cele mai frumoase lucrări.

Ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul componisticii, Eugen Doga a fost decorat cu înalte distincții de stat ale Republicii Moldova precum și ale U.R.S.S., inclusiv titlurile de Maestru Emerit al Artei din Republica Moldova, Artist al Poporului din R.S.S.M. (1967), Artist al Poporului din U.R.S.S. (1987), laureat al Premiului "Boris Glăvan" al Comsomolului din Moldova, laureat al Premiului de Stat al R.S.S.M. (1980) și al Premiului de Stat al U.R.S.S. (1986).

 

În anul 1972 a primit “Scoica de Argint” la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian pentru muzica din filmul Lăutarii, iar în 1976, “Scoica de Aur”, pentru coloana sonoră a filmului O șatră urcă la cer (Șatra).

 

A fost decorat cu Ordinul Republicii (1997), Ordinul Pentru merite în fața Patriei (acordat de Rusia în 2008), Ordinul Dinamo România în grad de Comandor, Medalia "Mihai Eminescu" și Medalia de Aur "Omul secolului XX" (SUA, 1998).

 

La data de 30 decembrie 1992, compozitorul Eugen Doga a fost ales ca membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. De asemenea, Institutul Internațional de Cinematografie din Moscova i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa. Anul 2007 a fost declarat de autoritățile Republicii Moldova drept "Anul Eugeniu Doga".

 

La 26 august 2008, lui Eugeniu Doga i s-a decernat Premiul de Stat al Republicii Moldova pe anul 2008 și titlul de „Laureat al Premiului de Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea artei muzicale naționale și universale.