Consumul și traficul ilicit de droguri reprezintă una din problemele majore ale societăţii şi continuă să creeze enorme prejudicii pentru sănătatea şi bunăstarea oamenilor. Astfel, în data de 7 decembrie 1987, Adunarea Generală a ONU a decis ca ziua de 26 iunie să fie marcată, ca Zi Internaţională de luptă împotriva consumului şi traficului Ilicit de droguri.

Consumul de droguri reprezintă una dintre cauzele majore ale mortalităţii evitabile în rândul tinerilor, atât în mod direct, prin supradoză (decese induse de droguri), cât şi în mod indirect, prin boli, accidente, violenţă şi suicid asociate consumului de droguri. Majoritatea studiilor referitoare la cohortele de consumatori problematici de droguri constată rate ale mortalităţii cuprinse în intervalul 1-2% pe an şi s-a estimat că în Europa mor în fiecare an între 10.000 şi 20.000 de consumatori de opiacee.

În Republica Moldova, conform datelor statistice, incidența prin narcomanie s-a diminuat constituind în anul 2016- 22,4 la 100 mii locuitori (anul 2015- 28,1 la 100 mii locuitori), iar prevalența s-a majorat, constituind în anul 2016 - 331,2 la 100 mii locuitori (2015 – 324,5 la 100 mii locuitori).   În Republica Moldova, conform datelor statistice, incidența prin narcomanie s-a diminuat constituind în anul 2016- 22,4 la 100 mii locuitori (anul 2015- 28,1 la 100 mii locuitori), iar prevalența s-a majorat, constituind în anul 2016 - 331,2 la 100 mii locuitori (2015 – 324,5 la 100 mii locuitori).

Tulburările cauzate de consumul de droguri subminează relaţiile cu persoanele apropiate, deteriorează viaţa familială şi pot ruina oportunităţile copiilor si tinerilor de educaţie şi angajare. Impactul acestora se resimte în comunităţi, sistemele de justiţie penală şi în întreaga societate.

Tinerii sunt în mod deosebit expuși riscului de utilizare a drogurilor, deoarece aceștia se află în stadiul de viață atunci când se formează modele de comportament și sunt cel mai probabil influențați de colegii și modelele lor. În același timp, totuși, este o perioadă importantă în care comportamentele lor pot fi influențate în beneficiul sănătății pe termen lung.

Există o mulțime de motive pentru care oamenii consumă droguri. Unii le consumă pentru a scăpa de probleme, iar alții – din curiozitate, deoarece sunt plictisiţi sau doresc doar să se simtă bine. De asemenea, oamenii pot fi presați în a lua droguri pentru „a se potrivi” cu un anumit anturaj sau să demonstreze revoltă sau pentru a atrage atenţia. Consumatorii de droguri provin din toate categoriile sociale. Aceştia sunt de sex masculin și feminin, tineri și bătrâni, bogați și săraci, angajaţi și șomeri, de la oraș și de la sat - nu contează. Consumul de droguri poate afecta pe oricine.

 

Ziua Universală a Iei este sărbătorită la 24 iunie, odată cu sărbătoarea de Sânziene

,,Eu port IE cu mândrIE, nu c-ar fi o fudulIE, dar asa imi place mIE "

Piesa principală a costumului popular românesc este cămașa, termenul de ie fiind atribuit doar cămășii femeiești. Cămașa este croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză și cu o deschizătură în partea de sus. Inițial, cămășile erau confecționate din pânză de in sau cânepă, iar mai târziu din mătase și bumbac. Acesta din urmă era folosit ca urzeală pentru bătătura de in și cânepă, mai ales în partea de nord a țării, în timp ce în sud cămășile erau mai frecvent țesute cu borangic. Fața și spatele cămășii se numesc ”stan”, iar partea inferioară ”poale”. Stanul se confecționa din două foi de pânză, iar mâneca din una. Sub braț, cămașa era prevăzută cu așa numita ”pavă”, care oferea comoditate în timpul mișcării.

Iea este, în fapt, o cămașă tradițională românească de sărbătoare, confecționată din pânză albă, bumbac, in sau borangic și împodobită cu mărgele și broderii la mâneci și la gât. Croiala este relativ simplă: un dreptunghi de pânză, tăiat rotund în jurul gâtului și întărit cu șnur răsucit. Mânecile sunt, de cele mai multe ori, încrețite atât la umeri, cât și la încheieturile mâinilor. Este un tip de cămașă scurtă până la talie, spre deosebire de cămașa anterioară, mai veche, ce îmbrăca întregul corp și se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de ”vrăji și pericole”. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiția și gustul de la o generație la alta.