22 martie Ziua Mondială a Apei

„Fă schimbarea pe care tu ți-ai dori să o vezi în lume! Fiecare picătură și gest contează!”

Apa este una dintre cele mai limitate resurse de care dispunem – doar 2,5% din toată apa de pe Pământ este apă dulce, în timp ce restul este reprezentat de apa sărată din mări și oceane, iar acea cantitate redusă de apă nu ne este cu totul accesibilă, întrucât mai mult de jumătate este stocată în ghețari, însă cu toate acestea, de cele mai multe ori o risipim, ca și cum nu s-ar putea epuiza niciodată .

Ziua mondială a apei evidențiază rolul esențial al apei pentru sănătatea publică și progres echitabil, importanța esențială a apei pentru securitatea alimentară și energetică, precum și pentru funcționarea industriilor.

Schimbările climatice, cererea tot mai mare de resurse de apă din agricultură, industrie, precum și poluarea în creștere în multe domenii duc la accelerarea apariției unei crize de apă care poate fi abordată și rezolvată doar prin politici și planificare globală la nivel internațional, regional și global.

Calitatea vieții depinde direct de calitatea apei!

Totuși, indiferent cât de riguros este controlul, acesta nu poate decât să constate rezultatele acțiunilor celor care poluează apa. De aceea, cu această ocazie, trebuie să ne reamintim că există reguli care ne permit să păstrăm curată apa, atât pe cea din pânza freatică, cât și pe cea de suprafață! Altfel, monitorizarea nu face decât să arate cât de indiferenți suntem cu apa noastră!

Fiecare strop contează, Fii bun cu apa de ziua ei !!!

16 martie 

Ziua creioanelor colorate

Acest instrument de scris, derivat din cuvântul turcesc care înseamnă "piatră neagră", s-a impus ferm în viața cotidiană în secolul XX, deși istoria sa se întinde pe mii de ani. Utilizarea creioanelor cu bază de ceară este menționată încă din Antichitate.
În secolul al XVI-lea a început utilizarea minei de grafit, iar apoi a creioanelor de grafit încorporate în lemn. Diverse tehnologii de producție au permis crearea creioanelor cu diverse grade de tărie. Creioanele colorate au devenit populare la începutul secolului XX. Acestea sunt fabricate din bază de ceară sau ulei, cu adăugarea de pigmenți și agenți de lipire. Creioanele colorate moderne oferă o gamă largă de culori și nuanțe, precum și rezistență la decolorare

 

 

Mircea Eliade – fondatorul istoriei religiilor lumi

Mircea Eliade s-a născut pe 13 martie 1907, la București.

A fost istoric al religiilor, scriitor, filozof și profesor român la Universitatea din Chicago, titular al Catedrei de istoria religiilor „Sewell L. Avery” din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de „Distinguished Service Professor”. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite.
După terminarea învățământului primar, Eliade devine elev al Colegiului „Spiru Haret”, fiind coleg cu un alt mare filozof român, Constantin Noica. Devine interesat de științele naturii și de chimie, ca și de ocultism. Înfruntând împotrivirea tatălui său care era îngrijorat de faptul că-și pune în pericol vederea și așa slabă, Eliade citește cu pasiune. Unul dintre autorii preferați este Honoré de Balzac. Eliade face cunoștință cu nuvelele lui Giovanni Papini și cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer.
Interesul față de cei doi scriitori l-a dus la învățarea limbilor italiană și engleză; în particular începe să studieze persana și ebraica. Este interesat de filozofie și studiază lucrările lui Vasile Conta, Marcus Aurelius și Epictet, citește lucrări de istorie și în special pe Nicolae Iorga și B.P. Hasdeu. Prima sa operă a fost publicată în 1921, „Inamicul viermelui de mătase”, urmată de „Cum am găsit piatra filosofală”. Patru ani mai târziu, Eliade încheie munca la volumul său de debut, volum autobiografic, „Romanul adolescentului miop”.
Mircea Eliade avea o serioasă formație filozofică încă din România. După o pubertate dificilă de intens studiu solitar, începând din 1925, adolescentul este aproape unanim recunoscut ca „șef al generației” sale. Încă de la vârsta de 14 ani, începuse să scrie articole de entomologie, care trădează o surprinzătoare imaginație.
După cultura italiană, filozofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obținând o bursă particulară, începe să studieze limba sanscrită și Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta. Întors la București, își dă doctoratul în filozofie cu o dizertație despre Yoga. În 1933 capătă mare popularitate romanul „Maitreyi”, bazat pe experiența din India și pe date autobiografice. Între 1932 și 1943 publică mai multe volume de proză literară, eseuri și lucrări științifice.

De la mijlocul anilor ’30, Eliade, aparținând de grupa din jurul lui Nae Ionescu, a îmbrățișat ideologia Mișcării Legionare, în cadrul căreia devine un activist cunoscut. Acest lucru s-a manifestat în mai multe articole pe care le-a scris pentru diferite publicații, printre care și ziarul oficial al Mișcării, „Buna Vestire”, dar și prin campania electorală pentru alegerile din decembrie 1937. Eliade a fost arestat pe data de 14 iulie 1938, în timpul unei campanii împotriva Gărzii de Fier, campanie autorizată de regele Carol II. La vremea arestării tocmai publicase „Provincia și legionarismul” în „Vremea”, ministrul de Interne, Armand Călinescu, considerând că Eliade ar fi autor de propagandă legionară.
Începând din 1957, Mircea Eliade se stabilește la Chicago, ca profesor de istorie comparată a religiilor la Universitatea „Loyola”. Reputația sa crește cu fiecare an și cu fiecare nouă lucrare apărută, devine membru în instituții ilustre, primește mai multe doctorate honoris causa.
Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spațiu și timp sacru. Spațiul sacru este în concepția lui Eliade centrul universului, pe când timpul sacru este o repetiție a elementelor de la originea lumii, lumea considerată ca „orizontul” unui anume grup religios. Catedra de istoria religiilor de la Universitatea din Chicago îi poartă numele, ca dovadă a vastei sale contribuții la literatura specializată din acest domeniu.
În ultimii ani de viață, în ciuda serioaselor probleme de sănătate, Eliade a continuat să lucreze editând cele 18 volume de enciclopedia religiilor, adunând contribuții pentru ultimul volum de istoria credințelor și proiectând un compendiu al lucrărilor sale de istoria religiilor care să apară sub forma unui mic dicționar. Mircea Eliade a murit la vârsta de 79 de ani, pe 22 aprilie 1986, la Chicago, fiind incinerat a doua zi.