Pe 11 Noiembrie, este sărbătorită în întreaga lume Ziua Mondială Origami. Arta japoneză de a plia hârtia cu scopul de a crea figuri bidimensionale și tridimensionale, are o istorie lungă, ale cărei origini sunt de cele mai multe ori plasate în Japonia, deși istoricii atrag atenția asupra faptului că diverse forme ale acesteia au fost identificate și în alte colțuri ale lumii.

Ziua dedicată acestei arte a fost declarată în 1980 de către Asociația Niponă de Origami, iar în timp, a fost adoptată de restul lumii. Data de 11 noiembrie a fost aleasă pentru semnificația sa în relație cu pacea: aceasta este data încheierii Primului Război Mondial, dar și pentru că 11.11 poate fi considerată o metaforă pentru cele 4 laturi egale ale hârtiei origami. Asocierea artei origami cu pacea a început în anii ’50, când Sadako Sasaki, o fată din Hiroshima afectată de radiație, a încercat să creeze 1000 de figurine origami din dorința de a se însănătoși. Sadako nu a supraviețuit și nu și-a încheiat misiunea de a crea cele 1000 de figurine, dar oameni din întreaga lume au comemorat inițiativa ei, asociind astfel origami-ul cu promovarea păcii.

Beneficiile artei origami pentru copii

Istoria artei origami este fascinantă, dar la fel de interesante sunt beneficiile pe care le aduce aceasta în dezvoltarea copiilor. Iată câteva dintre acestea:

• Dezvoltă coordonarea ochi-mână – ca orice activitate bazată pe îndemânare și motricitate fină, origami îi ajută pe cei mici să își exerseze abilitatea de a coordona informația vizuală cu mișcările necesare pentru un anumit scop.

• Dezvoltă gândirea spațială – copiii își îmbunătățesc abilitatea de a vizualiza în minte obiecte tridimensionale și de a anticipa forma acestora în urma plierii hârtiei după fiecare pas. Abilitățile de gândire spațială sunt esențiale în înțelegerea materiilor STEM (știință, tehnologie, inginerie și matematică).

• Încurajează concentrarea atenției, atât asupra pașilor care trebuie urmați, cât și asupra mișcărilor în sine. Cu cât cei mici se implică mai mult în activități care le exersează atenția, cu atât mai eficient va fi controlul lor asupra acesteia, în special într-o epocă în care atenția devine o resursă din ce în ce mai fragilă.

• Încurajează perseverența. Pentru a progresa la modele mai complexe, copiii trebuie să stăpânească modele mai simple de origami, iar răbdarea și perseverența sunt esențiale în acest sens.

• Aduce relaxare și bucurie. Când ne orientăm atenția asupra unei activități creative, echilibrul nostru emoțional are de câștigat, oricare ar fi vârsta noastră. Mulți copii trăiesc bucurie și fascinație când obțin rezultatul final.

Dincolo de bucuria de a transforma o simplă bucată de hârtie într-un obiect tridimensional, origami aduce cu sine o experiență interioară specială, care merită explorată alături de cei mici. Și ce zi mai potrivită pentru a face asta decât Ziua Mondială Origami?

  

MIHAIL SADOVEANU

(05.11.1880-19.10.1961)

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Paşcani - d. 19 octombrie 1961, Bucureşti) scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, om politic. A fost membru corespondent al Academiei Române din 26 mai 1916, membru titular din 1 iunie 1921 şi membru titular activ din 12 august 1948. Cunoscut mai degrabă ca un ilustru scriitor decât ca om politic, Mihail Sadoveanu a lăsat posterităţii o operă care se întinde pe o jumătate de secol, având „amploarea unei întregi literaturi”, îndreptăţind caracterizarea lui George Călinescu care aprecia că „esenţa operei lui Sadoveanu stă în dimensionalitate, în granduare”. Raportat la curentele literare, Mihail Sadoveanu a fost caracterizat de critica literară drept un realist cu viziune romantică şi un romantic care aduce detalii ca un realist, un contemplativ.

Din punct de vedre al orientării politice, la începutul activităţii sale, Sadoveanu a făcut parte din Partidul Poporului, apoi l-a urmat pe Constantin Argetoianu când acesta şi-a fondat propriul partid, timp în care fost numit preşedinte al Senatului. După instalarea regimului autoritar a lui Carol al II-lea, scriitorul s-a numărat printre cei fideli monarhiei, dar după venirea comuniştilor la putere acesta şi-a schimbat brusc orientarea politică devenind un fervent susţinător al regimului. Astfel, exact în acestă perioadă, Mihail Sadoveanu ocupă funcţia de preşedinte al Adunării Deputaţilor şi se numără printre cei cinci membri ai Prezidiului provizoriu al Republicii Populare Române, care a preluat conducerea statului după abdicarea regelui Mihai I.
Tatăl său, Alexandru Sadoveanu, era de profesie avocat, originar din Oltenia, iar mama sa, Profira Ursachi, era fiică de răzeşi. Studiile primare le-a făcut la Paşcani (1892 - 1897) unde l-a avut ca dascăl pe Mihai Busuioc cel pe care l-a descris în povestirea Domnu Trandafir, apoi a urmat gimnaziul Alecu Donici la Fălticeni. Şi-a continuat pregătirea la Liceul Naţional din Iaşi (1897 - 1900) şi la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, însă cursurile au fost întrerupte în 1901.

A debutat în revista bucureşteană satirică Dracu în 1897 cu schiţa Domnişoara M din Fălticeni, semnându-se Mihai din Paşcani. S-a dedicat vieţii literare încă din anii de liceu, colaborând cu schiţe şi versuri la Convorbiri literare, Pagini literare, Sămănătorul (fondat de Nicolae Iorga). În 1898 a început colaborarea la foaia Viaţa nouă alături de Gala Galaction, N. D. Cocea, Tudor Arghezi, semnând cu numele său, dar şi cu pseudonimul M. S. Cobuz. Din 1906 până în 1916 a colaborat strâns la revista Viaţa românească care dezbătea de pe poziţii poporaniste, problemele sociale şi naţionale ale epocii. A ocupat şi o serie de funcţii publice precum inspector al căminelor culturale, iar din 1910 a fost numit director al Teatrului Naţional din Iaşi, poziţie pe care a ocupat-o până în 1919. În 1919, împreună cu poetul şi umoristul George Topîrceanu care fusese eliberat din lagărul de prizonieri de război din Bulgaria, a scos revista Însemnări literare care şi-a încetat apariţia în luna decembrie a aceluiaşi an. Între 1924 şi 1938 a colaborat la revistele Lumea şi Adevărul literar şi a condus ziarele Adevărul şi Dimineaţa.

Prin intermediul lui Argetoianu, Mihail Sadoveanu a devenit unul dintre apropiaţii lui Carol al II-lea. Din iunie 1939, s-a numărat printre senatorii numiţi de rege în Parlament. ca urmare a noii legi electorale din 9 mai 1939. Odată cu venirea comuniştilor la putere pe 6 martie 1945, Mihail Sadoveanu şi-a schimbat şi orientarea politică devenind un colaborator apropiat al Partidului Comunist.

Pe 19 noiembrie 1946, în alegerile falsificate pentru legitimarea preluării puterii de către comunişti, scriitorul a fost ales deputat independent de Bucureşti, pe listele Blocului Partidelor Democratice, o coaliţie formată din PCR, PSD şi sateliţii politici ai comuniştilor. Mai mult, Sadoveanu este numit preşedinte al Adunării Deputaţilor (5 decembrie 1946 - 24 februarie 1948), ultimul înaintea desfiinţării celor două camere şi formarea Marii Adunări Naţionale ca for legislativ unicameral. Pe 30 decembrie 1947, Mihai I a fost silit să abdice şi a fost proclamată Republica Populară Română.
Conducerea statului a fost preluată de un prezidiu provizoriu al RPR, carenumăra un preşedinte, C. I. Parhon, şi 4 vicepreşedinţi, printre care şi Mihail Sadoveanu. În urma decretului din 30 decembrie s-a stabilit ca Adunarea Deputaţilor să fie dizolvată pe 24 februarie 1948, iar o lună mai târziu au fost organizate alegeri pentru Marea Adunare Naţională, care a fost convocată pe 6 aprilie pentru a adopta noua Constituţie. Legea fundamentală a fost adoptată pe 13 aprilie, conducerea statului fiind preluată de Prezidiul Marii Adunări Naţionale, condusă la rândul ei de un preşedinte. Din acest moment şi până la decesul său, Sadoveanu a rămas simplu membru al MAN.
Tot în această perioadă, Sadoveanu a fost ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor (23 iunie 1956 - 19 noiembrie 1961), laureat al Premiului de Stat şi al Premiului Lenin pentru pace (1960), precum şi decorat cu titlul „Erou al Muncii Socialiste”. Se stinge din viaţă pe 19 noiembrie 1961, la vârsta de 81 de ani.