Titus Ştirbu - 80 ani de la naştere

 

Titus Ştirbu 

scriitor (1942), 80 ani de la naştere

„Titus Știrbu este un scriitor mult îndrăgit și apreciat cu deosebire de cititorii-copii. Titus Știrbu este credincios și statornic cititorului său: îl urmărește joaca, atitudinea față de prieteni; îl vrea de treabă și disciplinat, devotat cărții și pământului pe care-l lucrează părinții; dorește să-l vadă ocrotitor al întregii noastre Patrii.”
                                                                                          Ion Bejenaru

Ştirbu Titus (03.07.1942, satul Cenuşa, judeţul Soroca). Poet. Studii la Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova (1959-1964). Redactor la

Televiziunea Moldovenească (1966-1976) şi la Societatea „Prietenii Cărţii” (1977-1983); consilier şi secretar la Uniunea Scriitorilor (1984-1991); redactor la Departamentul pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi (1991-1995) şi la Departamentul Relaţii Interetnice (1999-2001). Debutează editorial cu placheta pentru copii „Satelitul” (1973). Alte volume: „Lădiţa cu cireşe” (1975), „Lenea-i cucoană prinsă-n capcană” (1983), „Casă din cuvinte” (1984), „Omul casă-şi

construieşte” (1986), „Tîrgul din poiană” (1996), „Vai, ce litere ghiduşe” (1999, Diploma Salonului Internaţional de Carte pentru Copii, Chișinău − 2000) − toate adresate cititorului de la grădiniţă şi din clasele primare. „Tîrgul din poiană” se înscrie printre paginile lui cele mai reuşite despre şi pentru copii" (Tudor Palladi). Este şi un fin parodist.

  

„Cartea e oglinda vieții,
Cartea-i călătoare stea,
Pân „la albul bătrâneții”
Fiți prieteni buni cu ea.”

Opere:

„Satelitul”, Chișinău, 1973;
„Lădiţa cu cireşe”, Chișinău, 1975;
„Lenea-i cucoană prinsă-n capcană”, Chișinău, 1983;
„Casă din cuvinte”, Chișinău, 1984;
„Omul casă-şi construieşte”, Chișinău, 1986;
„Aţi văzut aşa portar?”, Chișinău, 1993;
„Tîrgul din poiană”, Chișinău, 1996;
„Vai, ce litere ghiduşe”, Chișinău, 1999;
„Motanul poliglot”, Chișinău, 2002;
„Zece poveşti şi doar una cu minciuni”, Chișinău, 2004;
„Vreau să fiu pasăre”, Chișinău, 2005;
„1,2,3, ce mai faceţi băieţei?”, Chișinău, 2005;
„Florile se duc la şcoală”, Chișinău, 2005;
„Unu scriem – doi în minte” (Versuri vesele şi nu prea), Chișinău, 2005.

„Azi la lecții Vasilică,
Scotocind prin buzunar
A găsit o fasolică
Și-ncepu un joc mai rar.
...O colegă mai ghidușă
Din acel joc mi l-a distras
Și de frică Vasilică
A ascuns fasolea-n nas.
Dă s-o scoată – dar nu poate,
Doamne, Doamne, ce necaz!
De o lună jumătate
Fasolica stă în nas.
Pe secret vă spun doar vouă:
Cu Vasile e bucluc.
El așteaptă roadă nouă – 
Cresc păstăi din cel năsuc!”


„Și spicul are Patrie –
Și Patria e lanul.
Și ziua are Patrie –
Și Patria e anul.
Cuvintele au Patrie – 
Româna limbă-a noastră...
De mic iubește-ți Patria –
Moldova – falnic nume.
Mi-o apără! Înalță-mi-o!
Cum o făceau străbunii...”        
„...Omul bun nicicând nu fură, 
Pe vecini nu ține ură 
Și cuvântul când rostește – 
Mai întâi îl cântărește. 
Omul bun la sfadă tace 
De-a promis ceva – el face. 
Omul bun te-ajută-n toate, 
Ți-i ca soră. Ca un frate. 
Omul bun minciuni nu spune 
Omul bun – e o minune. 
Fiți și voi niște minuni, 
Fiți cu toții oameni buni!”