30 de ani fără Doina și Ion Aldea-Teodorovici

Au trecut 30 de ani de la moartea artiștilor Doina și Ion Aldea-Teodorovici. Artiștii basarabeni și-au pierdut viața în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, într-un accident de mașină cu multe semne de întrebare, în timp ce se întorceau de la București la Chișinau.

În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, la orele 2.30, mașina în care se deplasau Ion și Doina Aldea-Teodorovici spre Chișinău a intrat într-un copac în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de București, România.

În mașină se aflau patru persoane, șoferul și însoțitorul au scăpat fără nici o zgârietură în timp ce Ion și Doina, aflați pe bancheta din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului.

Ion Aldea Teodorovici, artist și compozitor din Republica Moldova a cântat în duet cu soția sa, Doina, fiind lansați la o seară de creație a marelui poet Grigore Vieru.

Ion Aldea Teodorovici a activat la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. În 1987 i s-a conferit titlul onorific de Artist Emerit al Republicii Moldova. A optat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea Teodorovici au fost primii în Moldova anilor 90 care au cântat despre limba română și Eminescu.

La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea-Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: „Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre”. 

În mai 1992, împreună cu poeții Grigore Vieru și Adrian Păunescu, au cântat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul. S-au aflat la o distanță de circa 300 de metri de tancurile și lunetele inamicilor.

Ion Aldea-Teodorovici a scris peste 300 de cântece patriotice, lirice, și pentru copii. Cele mai cunoscute piese a marilor artiști până în ziua de astăzi sunt: „Maluri de Prut”, „Suveranitate”, „Eminescu”, „Trei Culori”, „Limba română”, „Pentru ea”, „Reaprindeți candela”.

3 noiembrie 1992, întreaga Republică Moldova și-a luat rămas bun de la Doina și Ion Aldea Teodorovici

S.M.B ,, Fantezie şi Creativitate,,

 

Toamna – anotimpul care ne învață că schimbarea poate fi minunată

Toamna este anotimpul culorilor, frunzelor, peisajelor neașteptate și razelor de soare care nu mai au putere să ne încălzească. Una dintre cele mai frumoase perioade ale anului, toamna este deseori subiectul preferat al scriitorilor care îi acordă o grijă deosebită, iar copiilor o bogată fanteyie pentru a le reda o noua viaţă frunzelor aurii.

  

Atmosfera devine ușor melancolică, mai rece pe zi ce trece, iar culorile aprinse ale copacilor alcătuiesc adevărate tablouri ale naturii. Prin bogăția și frumusețea ei, toamna reprezintă anotimpul surprins atât de des de autori în lucrările lor, cât şi în viziunea copiilor.

Când toamna ne ajunge la suflet prin frumusețea ei, parcă vrem să o exprimăm prin câteva citate despre toamna sau statusuri despre toamnă. Schimbarea naturii toamna, prin îngălbenirea frunzelor, scurtarea zilelor și soarele care nu mai încălzește așa de tare ne aduce nostalgii dar și bucuria de a sta din nou acasă, cu o cană de ceai bucurându-ne de liniște și cămin.

Atât de tristă-i dimineața

Acum când plânge-o toamnă nouă,

Când cade din copaci viața

Și frunze galbene mă plouă.

O lume-ntreagă simți cum moare

Într-o tulpină ce se-ndoaie,

În orice zvon o așteptare

Și-un vis în fiecare foaie.

Abia o brumă fără milă

Și vara mi-a fugit departe,

Răsar, movilă de movilă,

În jur de mine frunze moarte. […]

Toamna este o poezie de anotimp, în care fiecare frunză devine o floare. Modul spectaculos în care se schimbă natură, oferindu-ne un ultim show incredibil înainte de venirea iernii ne ajută să acceptăm mai bine schimbarea. Așa cum natura îmbrățișează venirea acestui anotimp, așa și noi devenim mai toleranți și înțelepți în fața schimbărilor din viețile noastre. Sau toamna, din contră, ne face visători sau nostalgici, ne face să ne gândim la toamna vieții noastre… Fiecare va descifra toamna în cheie proprie trăiri.

Ziua Mondială a Pâinii

16 octombrie – Ziua Mondială a Pâinii

În toate părţile lumii, pâinea are puterea de a transmite un mesaj simbolic intens. Ea poate semnifica solidaritate, poate însemna capacitatea de a dărui, de a împărtăşi. Este un produs universal pe care îl regăsim în toate civilizaţiile, fiind obţinut din diferite tipuri de cereale şi prin diverse moduri de coacere. Chiar şi acum – în mileniul al treilea, pâinea însoţeşte aproape orice mâncare.

Fiind pentru unii un aliment de bază indis-pensabil, iar pentru alţii un preparat de lux exclusivist, pâinea în sine înseamnă atât de mult încât merită să o sărbătorim dedicându-i o zi specială.

Sărbătoarea are scopul de a oferi lumii oportunitatea de a vorbi despre pâine, de a afla mai multe despre istoria produsului, despre importanţa şi viitorul acestuia. Începând din 2001, când Uniunea Internaţională a Brutarilor (UIB) a decis ca data de 16 octombrie să devină Ziua Mondială a Pâinii, evenimentul este sărbătorit anual în aproape 30 de ţări de pe toate continentele. Formele prin care popoarele lumii sărbătoresc această zi diferă de la o civilizaţie la alta, însă toate au în centru un element comun: pâinea

                                                                        

                                                                    CUGETARI despre pâine

• A crește pâine înseamnă în primul rând a nu uita că în lumea aceasa mai sunt atâtea guri flămânde. A crește pâine înseamnă a te dărui, a te gândi la copiii tăi, dar și la cel pe care nu-l cunoști, adica a te omeni și a-i omeni pe alții prin pâine. A crește pâine înseamnă a ține la pământ, fiindcă fără el n-ai s-o crești, a-l păstra, a-l crede, a-l ajuta să-și adune puteri le, a te gândi că și nepoții tăi vor avea nevoie de pâine, adică în primul rând de el, de pământ. A crește pâine înseamnă a te crește pe tine, fiindcă lanul de azi, lan de la care cerem atât de mult, așteaptă și el, la rândul său, un stăpân invățat, deprins cu tehnica și calculul, având un suflet elevat, capabil să trimită în lume nu numai un mesaj de pâine, ci și un mesaj de etică, de poezie, de înaltă spiritualitate. – L. Damian


• Toți stau la masă față în față cu pâinea, chiar și regele. – Gr. Vieru

• Nu există zid mai puternic și zid mai fraged ca zidul de pâine. – Gr. Vieru

• Chiar nefiind război, dacă plânge pâinea, tot război se cheamă. – Gr. Vieru

• Bucățică de pâine… De câte ori ne mănâncă ea pe noi? – P. Cărare

• Dacă pâinea lipsește omului în timp de pace, înseamnă că războiul nu s-a terminat.
– Gr. Vieru