IOAN
SLAVICI
scriitor, istoric, pedagog,
gazetar, dramaturg
Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848, Șiria, comitatul Arad – d. 17 august 1925, Crucea de Jos, Județul Putna) a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române.IOAN SLAVICI scriitor, istoric, pedagog, gazetar, dramaturg
Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu un „instrument de observație excelent” al mediului rural, oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.
• 1848 18 ianuarie – la Șiria, lângă Arad, se naște Ioan Slavici, fiu al lui Savu Slavici, „maiestru“ cojocar, și al Elenei, născută Borlea.
• 1854 - 1858 – urmează școala primară în satul natal, având ca dascăl pe Dimitrie Voștinari, figură luminoasă de cărturar, evocat în Amintirile scriitorului.
• 1860 - 1865 – elev la liceul din Arad, clasele I – V
• 1865 - 1867 – urmează la Liceul piarist din Timișoara clasele VI — VII
• 1867 - 1868 – ca „privatist“, urmează clasa a VIII-a la Liceul maghiar din Arad.
• 1868 august – trece examenul de bacalaureat la Satu Mare.
• 1868 octombrie – se înscrie la Facultatea de Drept și Științe a Universității din Budapesta.
• 1869 aprilie – se înscrie la Facultatea de Drept din Viena.
• 1869 septembrie – este încorporat ca „voluntar“ (cu termen redus) la un regiment din Viena. Paralel cu stagiul militar își continuă studiile universitare. La Viena cunoaște pe Eminescu, cel care îi va rămâne toată viața „prieten și sfătuitor“.
• 1870 mai – susține examenul de stat, obligatoriu pentru toți studenții după frecventarea a patru semestre.
• 1871 martie – debutează în Convorbiri literare cu „Fata de birău” (comedie). La constituirea societății studențești România jună , Slavici este ales președinte, iar M. Eminescu — bibliotecar.
• 1872 1 iunie – în Convorbiri literare publică povestea „Zâna Zorilor”.
• 1872 iulie – părăsește Viena, viața sa de student încheindu-se aici. În vară face practică avocațială la Arad, în cancelaria lui Mircea B. Stănescu, care conducea și foaia umoristică Gura satului, unde colaborează și Slavici.
• 1874 – poposește la Iași pentru un scurt timp (octombrie — noiembrie). Este găzduit împreună cu Eminescu și Miron Pompiliu de către Samson Bodnărescu, directorul Școlii Normale. Prin Eminescu, îl cunoaște pe Ion Creangă. Este numit secretar al Comisiunii pentru publicarea manuscriselor rămase de la Eudoxiu Hurmuzaki. În decembrie se stabilește la București.
• 1875 – este numit profesor de filozofie la Liceul Matei Basarab.
1877 – în ianuarie intră în redacția ziarului Timpul, unde va lucra împreună cu Eminescu și I. L. Caragiale. Între cei trei scriitori se leagă o prietenie unică în literatura română.
• 1880 – în Convorbiri literare publică nuvela „ Budulea Taichii”. Este numit profesor la Școala Normală a Societății pentru învățătura poporului român, unde predă româna și geografia.
• 1881 – i se conferă medalia „Bene merenti“ pentru munca depusă la Comisia documentelor istorice. • 1881 decembrie – publică „Novele din popor”, care include scrieri literare apărute mai înainte în presa literară și „Moara cu noroc”.
• 1882 martie – este ales membru corespondent al Academiei Române la Secția Istorie. Întreprinde o călătorie în Italia, fiind fascinat de sculptura lui Michelangelo și picturile lui Rafael. Este numit profesor la azilul „Elena Doamna”, unde predă româna și filozofia.
• 1886 18 martie la Sibiu se oficiază căsătoria lui Ioan Slavici cu profesoara Eleonora Tănăsescu, directoarea Școlii de fete din localitate.
• 1887 – este ales secretar al Partidului Național Român, președinte fiind G. Bariț
• 1888 – este întemnițat pentru un an la Vaț, în Ungaria, unele articole pentru cauza națională a românilor publicate în Tribuna fiind considerate „delict de agitațiune“.
• 1890 – în martie se reîntoarce la București, fiind numit director de studii și profesor la azilul „Elena Doamna”, funcții în care rămâne până în 1894.
• 1891 – ia ființă la București Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor, în care activează și Slavici.
• 1893 – înființează la București ziarul Corespondența română, în care sprijină acțiunile memorandiștilor. Publică „Ardealul”. Studiu istoric.
• 1894 1 ianuarie – sub conducerea lui Slavici, Caragiale și Coșbuc, apare la București revista ilustrată „Vatra”. În primele 24 numere ale revistei Slavici publică intregral romanul Mara (tipărit în volum de-abia în 1906).
• 1894 iunie – în iunie este numit director al Institutului Ioan Oteteleșanu din Măgurele (lângă București), iar soția sa este director adjunct.
• 1897 – la Arad începe să apară Tribuna poporului, în care Slavici publică sute de articole, fiind și membru fondator al ziarului.
• 1902 – publică romanul „Din bătrâni”, distins în anul următor cu premiul Academiei I. Heliade-Rădulescu.
• 1909 – cu prilejul comemorării a 20 de ani de la moartea lui Eminescu, Slavici publică în revistele literare ale timpului unele dintre cele mai valoroase pagini de memorialistică dedicate poetului nostru național.
• 1910 – publică volumul „Românii din Ardeal” și trei scrieri pedagogice: „Educațiunea națională”, „Educațiunea fizică”, „Educațiunea morală”.
• 1914 – conduce ziarul Ziua, care prin politica pacifistă și de neutralitate a fost considerat progerman. Îi apare „Gramatica limbii române”.
• 1919 – pentru activitatea gazetărească din timpul războilui este implicat împreună cu T. Arghezi în „procesul ziariștilor“. Este achitat la sfârșitul anului ca urmare a campaniei de presă inițiată de scriitori. • 1920 – îi apare romanul „Din două lumi”.
• 1924 – apare volumul „Amintiri”, în care evocă pe marii săi contemporani și prieteni: Eminescu, Creangă, Caragiale, Coșbuc, Maiorescu.
• 1925 17 august se stinge din viață, la ora 18.30, în casa fiicei sale Lavinia, la Crucea de Jos (Panciu). Este înmormântat la schitul Brazi (Panciu).
