Emil Gîrleanu - 146 ani de la naștere

 

EMIL GÎRLEANU

(1878-1914)

Emil Gârleanu s-a născut la Iași, în 5 ianuarie 1878. Tatăl lui a fost locotenent colonelul Emanoil Gârleanu, iar mama, Pulheria, născută Antipa, era de origine greacă. Viitorul scriitor și-a început studiile la Școala primară nr. 2 din Iași (din Sărărie); mai apoi, după absolvirea primelor 3 clase de liceu, a intrat în calitate de militar la Școala militară din Iași, unde a terminat liceul. După aceea a plecat la București și a urmat cursurile Școalei militare de infanterie din Dealul Spirei, până în anul 1900, când a fost înaintat la gradul de sublocotenent activ. Doi ani mai târziu, Emil Gârleanu a cunoscut-o pe Marilena Voinescu, viitoarea lui soție.

Povestea vieții scriitorului, începând din acest moment, a fost evocată de d-na Marilena Gârleanu într-un interviu acordat revistei “Universul Literar”, publicat în numărul din 19 noiembrie 1938 (la 25 de ani după moartea scriitorului):

“(…) Văduva lui Emilgar, Emilgarina cum o semnează scriitorul pe o carte poștală trimisă socrului său, păstrează în suflet chipul frumos al ilustrului său soț și în sertare manuscrise multe, fotografii, scrisori, articole scrise de el și despre el, pe care le scoate cu mâini pioase, să mi le arate. E tristă. Tristețea ei începe din clipa când boala nemiloasă i-a răpit pe cel ce i-a fost drag, pe când dânsa nu avea decât treizeci de ani, și alte necazuri au venit s'o cuibărească adânc în străfundul ochilor blânzi care privesc parcă mai mult în adâncul amintirii decât înaintea lor. Glasul cald rostește rar cuvinte de aducere aminte și chipul scriitorului atât de timpuriu plecat dintre noi se desprinde din ce în ce mai conturat, din ce în ce mai viu”.

„NE-AM CUNOSCUT LA IARMAROC"

"Întreb pe doamna Gârleanu cum a făcut cunoștință cu viitorul ei soț. Un început de zâmbet îi luminează fața.

- L-am cunoscut la iarmaroc. Prin 1902, când a venit Emil la Bârlad, eu eram la mănăstire la Văratec. Gârleanu, în vremea aceea sublocotenent, începuse să scrie la revistele și ziarele din Iași („Arhiva", „Evenimentul").

Lucrul era socotit ca o abatere de la îndatoririle și principiile militare și memoriul tânărului locotenent se resimțea de pe urma activității sale extra militare. Emil ceruse - și i se acordase – punerea în disponibilitate. A stat astfel civil până când un unchi al său, Georges Macri, pe atunci ofițer activ, a intervenit să fie readus în armată. Intervenția reușise și Gârleanu îmbrăcase din nou uniforma.

 

Întorcându-mă de la Văratec, m'am dus, ca orice bârlădean care se respectă, la iarmaroc, unde toate prietenele s'au adunat în juru-mi. Lipsisem mult și venirea mea însemna o schimbare de decor. Profesoara Cornelia Mihai îmi arătă pe Gârleanu, care mă fixa cu insistență:

- De când ai venit te privește.

Puțin după aceea, Gârleanu a plecat la manevre și la un moment dat venise zvonul c'a murit. ÎI boceam toți: „tânăr, frumos, talentat, păcat de el!" N'a trecut mult și l-am întâlnit în oraș, viu, nevătămat. Iar cu ochii la mine. Mai târziu mi-a explicat că semănăm cu o soră a lui și de aceea nu mă mai slăbea din ochi.

 

Prima „vedere" a fost la o cofetărie unde mi l-au prezentat doi buni amici ai lui, Mitică Nanu (poetul) și Giurescu. A venit la noi în casă și a treia oară mi-a cerut mâna. Nu i-am dat răspunsul curând, pentru că îl știam legat de altă femeie. Am stat apoi logodiți vreo doi ani. Ca să se poată căsători – eu neavând zestrea reglementară - a demisionat din armată. Odată căsătoriți am plecat la București, unde el a ocupat postul de secretar de redacție la „Neamul Românesc", plătit cu 120 de lei pe lună.

 

Întrerup o clipă pe d-na Gârleanu și o întreb despre familia dumneaei, despre copilărie. Îmi răspunde cu modestie că nu interesează viața ei ci a lui Emil. Insist și îmi spune, scurt, că tatăl era din familia Voinescu (vechi boieri moldoveni adaug eu în gând), iar mama din familia contelui Casimir Czinski de Porail. Bunica era și mai nobilă... Ceslinska de Younocha... Se întrerupe brusc.

- Destul despre mine; să-ți spun ceva despre copilăria și tinerețea lui Emil.”

(notă: Emil Gârleanu și Marilena Voinescu s-au căsătorit în 12 februarie 1906, iar câțiva ani mai târziu au adus pe lume pe singura lor fiică, Rodica)

Emil Garleanu se stinge din viata la 2 iulie 1914, la Campulung-Muscel.