Ziua Mondială a Pământului

ZIUA MONDIALĂ A PĂMÂNTULUI 

22 APRILIE

Ziua Pământului a fost inițial propusă în 1969 de către senatorul american Gaylord Nelson. El a dorit să organizeze un eveniment care să atragă atenția asupra problemelor de mediu și să încurajeze acțiuni care să îmbunătățească situația. Prima Zi a Pământului a avut loc în 1970 și a atras o participare masivă din partea oamenilor din întreaga lume.

În 1990, Ziua Pământului a devenit un eveniment global, mobilizând 200 de milioane de oameni din 141 de țări pentru a ridica problemele de mediu pe scena mondială.
În 2023, Ziua Pământului va fi marcată de un miliard de persoane din întreaga lume ca o zi în care se dorește creșterea conștientizării problemelor de mediu și promovarea acțiunilor pentru protejarea planetei noastre.
Organizația nonprofit EarthDay.org este acum cel mai mare recrutor din lume pentru mișcarea ecologistă, lucrând cu peste 150.000 de parteneri din 192 de țări pentru a impulsiona acțiuni pozitive pentru planeta noastră.

Fiecare an aduce noi provocări și oportunități pentru a ne implica activ în protejarea mediului. În 2023, tematica Zilei Pământului se concentrează pe restaurarea ecosistemelor, subliniind importanța refacerii habitatelor naturale și a biodiversității. Activitățile incluse variază de la plantarea copacilor și curățarea zonelor verzi până la inițiative educaționale și campanii de conștientizare a publicului.
Indiferent de locul în care ne aflăm, avem puterea de a face o diferență. Fiecare mică acțiune, de la reducerea consumului de plastic la participarea la proiecte comunitare, contribuie la un viitor mai sustenabil. Este esențial să colaborăm, să împărtășim cunoștințe și resurse, și să ne inspirăm unii pe alții în eforturile noastre de a proteja Pământul.

În această zi specială, să ne reamintim de legătura noastră profundă cu natura și să ne angajăm să o protejăm pentru generațiile viitoare. Să celebrăm frumusețea și diversitatea planetei noastre, continuând să lucrăm împreună pentru un viitor verde și sănătos.

     

HRISTOS A ÎNVIAT!

 

• Una dintre cele mai importante sărbători creștine, Paștele comemorează evenimentul fundamental al creștinismului- Învierea lui Isus Hristos a treia zi după răstignirie. Paștele marchează înceutul anului ecleziastic creștin.
• Data celebrării Paștelui are la bază două fenomene astronomice: echinocțiul de primăvară și mișcarea de rotație a Lunii în jurul Terrei. Astfel, Paștele se serbează în duminica imediat următoare primei Luni pline după achinocțiul de primăvară.
• Paștele este sărbătorit pe parcursul a 40 de zile, cuprinse între Învierea Domnului (prima duminică de Paște) și Înălțarea Domnului, care se celebrează la 40 de zile de la Înviere. Primele trei din cele 40 de zile pascale sunt zile de mare sărbătoare. În toate cele 40 de zile, oamenii se salută cu ,, Hristos a Înviat!” și ,, Adevărat a Înviat!”
• Înainte de Paști este ținut cel mai mare și mai aspru post de peste an, iar ultima săptămînă are semnificație deosebită.

                  ,, Săptămîna mare”

Postul Paștelui se încheie cu Săptămîna mare, supranumită și Săptămîna Patimilor lui Hristos. În  Săptămîna Mare se face curățenie generală în gospodării și în case. Pînă miercuri, inclusiv, sunt permise muncile în cîmp.

De Paști – George Topârceanu 

Astăzi în sufragerie 

Dormitau pe-o farfurie, 

Necăjite și mînjite, 

Zece ouă înroșite. 

Un ou alb, abia ouat, 

Cu mirare le-a-ntrebat: 

– „Ce vă este, frățioare

Ce vă doare? 

Nu vă ninge, nu vă plouă,

 Stați gătite-n haină nouă, 

Parcă, Dumnezeu mă ierte,

 N-ați fi ouă…”

 – „Suntem fierte!” 

Zice-un ou rotund și fraise

 Lîngă pasca cu orez.

 Și schimbîndu-și brusc alura, 

Toate-au început cu gura:

 – „Pân-la urmă tot nu scap!”

 – „Ne gătește de paradă.

 – „Ne ciocnește cap în cap 

Și ne zvîrle coaja-n stradă…

” – „Ce rușine! 

Ce dezastru! 

Preferam să fiu omletă!”

 – „Eu, de m-ar fi dat la cloșcă, 

Aș fi scos un pui albastru…”

 – „Și eu unul violet…”

 – „Eu, mai bine-ar fi să tac: 

Așa galben sunt, că-mi vine 

Să-mi închipui că pe mine 

M-a ouat un cozonac. ”

    

    

Val Butnaru la cei 70 de ani

 

Val Butnaru

(17 aprilie 1955)

Val BUTNARU (17 aprilie 1955, în Chişinău), dramaturg şi romancier român. După absolvirea Şcolii Medii Nr. 32 (actualmente Liceul Teoretic Iulia Hasdeu) din Chişinău, urmează Facultatea de Ziaristică a Universităţii de Stat din Moldova (1980), apoi Cursurile Superioare de Regie de pe lângă Institutul de

Artă Cinematografică (VGIK) din Moscova, în clasa lui Emil Loteanu (1987). Stagii în domeniul jurnalismului: la Radio Europa Liberă (München, 1993) şi la ziarul Orlando Sentinel (Orlando, SUA, 1994). Din 1979, este reporter la ziarul Tinerimea Moldovei, după care lucrează la Învăţământul public, Literatura şi arta, Orizontul (ulterior, Columna). Redactor-şef adjunct la Sfatul Ţării (1991-1992). În 1992-1994, este director artistic al Teatrului Eugène Ionesco. Corespondent pentru Basarabia la Radio Europa Liberă (1992-1996). În 1995, fondează Grupul de Presă Flux (GPF). 

În 1999, fondează Jurnal de Chişinău. În 2008, fondează Jurnal TV, iniţial pe internet, iar din 2010, în eter. Autor a peste 20 de piese de teatru, montate la Chişinău, Bucureşti, Iaşi, Bălţi, Botoşani, Cahul, Giurgiu, Sibiu, Constanţa. Printre cele mai importante texte dramatice, se numără: Procedeul de ju-jitsu (1981); Apusul de soare se amână (1982); La Veneţia e cu totul altfel (1989); Iosif şi amanta sa (1993); Saxofonul cu frunze roşii (1997); Cum Eclesiastul discuta cu Proverbele (1999); Şase autori în căutarea unui personaj (2001); Fotografi şi clovni invizibili (2005); Avant de mourir (2007); Scrisorile pierdute de

I.L.C. (2008). Premiile Ministerului Culturii pentru cea mai bună piesă (1989, 1999), Premiul „Ion Luca Caragiale” al Academiei Române (1993). În 2010, debutează ca romancier cu Cartea nomazilor din B., urmat de Negru şi Roşu (2016) și Misterioasa dispariție a lui Teo Neamțu (2017).

   

Ziua Internațională a păsărilor

 

Ziua Internațională a Păsărilor

Ziua Internațională a Păsărilor este și cea mai veche sărbătoare din calendarul mediului care are la bază Convenţia Internațională pentru Protecția Păsărilor, semnată la 1 aprilie 1906 și promovează principii legate de protecția acestor animale, prin ocrotirea habitatelor lor. În ciuda originii sale vechi, Ziua Internațională a Păsărilor a primit o recunoaștere oficială mai amplă în anii recenți, în special prin implicarea Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO). UNESCO a adăugat Ziua Internațională a Păsărilor în programul său "Omul și Biosfera", recunoscând astfel importanța sărbătorii în promovarea conservării păsărilor și a biodiversității în general.

Originea acestui obicei poate fi urmărită până în antichitate, când oamenii venerau păsările ca simboluri ale vieții, libertății și bucuriei. În multe culturi, păsările erau considerate mesageri divini sau pur și simplu semne ale primăverii, anunțând revenirea căldurii și a fertilității. În mitologia greacă, de exemplu, păsările erau asociate cu zeița Demeter, stăpâna agriculturii și a recoltei, iar sosirea lor în timpul primăverii era considerată un semn al bunăstării și al prosperității din sezonul ce urma. De asemenea, în mitologia nordică, se credea că păsările erau trimise de zeii Odin și Freya pentru a anunța sosirea primăverii. Aceste credințe reflectă conexiunea strânsă dintre păsări și ciclurile naturii, precum și importanța lor în simbolismul și în mitologiile diferitelor culturi antice.

Această tradiție a evoluat de-a lungul timpului, iar în Evul Mediu, Ziua de 1 Aprilie a devenit un moment special dedicat observării și celebrării păsărilor și a migrării lor către locurile de cuibărit de primăvară. Oamenii organizau parade cu măști de păsări, concursuri de imitat cântecul păsărilor și alte festivități în cinstea acestor creaturi aeriene.
Cu toate că, în prezent, asocierea Zilei de 1 Aprilie cu păsările nu este la fel de răspândită sau cunoscută precum tradiția păcălelilor, această perspectivă ne oferă o altă înțelegere a semnificației și a spiritului acestei zile. Este un prilej de a celebra nu doar umorul și jocurile, ci și frumusețea și importanța naturii în viața noastră cotidiană.
Păsările sunt protagoniste deosebite în istoria și peisajul naturii noastre. Din cele mai vechi timpuri, ele au fost admirate și respectate pentru frumusețea lor, pentru grația zborului și pentru cântecul lor adesea înălțător. În cultura locală, acestea ocupă un loc important și sunt adesea considerate simboluri ale naturii și ale mediului înconjurător. Ele sunt văzute ca parte integrantă a peisajului și a ciclurilor naturale, fiind asociate cu frumusețea și armonia lumii naturale. Sosirea anumitor specii de păsări, precum rândunica, ciocârlia sau cocostârcul, este privită ca un semn al venirii unui anotimp sau al schimbărilor meteorologice, reflectând legătura strânsă dintre păsări și ciclurile naturii în tradițiile populare. De asemenea, există numeroase superstiții și credințe populare legate de păsări în cultura românească. Unele specii de păsări, precum cucul sau bufnița, sunt asociate cu diverse semnificații și predicții, iar întâlnirea lor sau comportamentul lor poate fi interpretat ca un semn sau un avertisment în tradițiile populare locale. În plus, păsările sunt subiecte frecvente în arta și folclorul local, apărând în povești, cântece, poezii și alte expresii artistice. Ele contribuie la bogăția și diversitatea tradițiilor populare și a patrimoniului cultural al acestui spațiu.

Cucurigu,v-ati sculat?
Sunt cocosul pintenat.
Azi va dau o veste noua
Puisorii ies din oua.
-Cati vor fi,intreab-o rata
Inaintand spre coteata.
-Cati vor fi,vom numara
Si cu totii vom afla.
Eu,am numarat vre-o opt
Si nu pot sa mai socot.
Puisorii cei pufosi
Au iesit cam somnorosi.
Rand pe rand au piuit
-Iata si noi am venit!