Ion Luca Caragiale

              ,, Un om cât o lume ” 

      Ion Luca Caragiale s-a născut la 1 februarie 1852, în satul Haimanale, care astăzi îi poartă numele, județul Prahova, astăzi I.L. Caragiale, județul Dâmbovița, România. A fost primul copil al lui Luca Ștefan Caragiale și al Ecaterinei Chiriac Karaboas. S-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața Caloropoulos, de care s-a despărțit repede, dar fără să divorțeze vreodată, după care și-a întemeiat o 

familie cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Karaboas. Primele studii ale lui Caragiale au fost în 1859 și 1860, cu părintele Marinache, iar până în 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești, acolo unde l-a avut învățător pe Bazil Drăgoșescu. Până în anul 1867, Caragiale a urmat 3 clase la Gimnaziul “Sfinții Petru și Pavel”, din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București. A absolvit Gimnaziul “Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit Grand Hotel “Victoria Română”, orașul său natal. În anul 1868 a primit de la tatăl săul autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, unde fratele său, Costache, preda la clasa de declamație și mimică, dar în anul 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul și să se mute cu familia la București. Pe 12 martie 1885, s-a născut fiul natural al Mariei Constantinescu cu Caragiale, Mateiu, pe care l-a declarat la oficiul stării civile. În 1871, Ion Luca Caragiale a fost numit și sufleor și copist la Teatrul Național din București, la propunerea lui Mihail Pascaly. În această perioadă l-a cunoscut și pe Mihai Eminescu, când tânărul debuta la „Familia”, era sufleor și copist în trupa lui Iorgu. Pe 7-8 ianuarie 1889 s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly, cu care a avut trei copii. Mai întâi două fete: Ioana (1889) și Agatha (1890), care s-au stins din viață timpuriu din cauza tusei convulsive ori a difteriei, la 15 iunie și 24 martie 1891, iar pe 3 iulie 1893 s-a născut fiul său, Luca Ion. Pe data de 14 martie 1905, Caragiale s-a stabilit definitv la Berlin. Portret Caragiale când era tânăr 

                                             Activitatea literară a lui Caragiale 

Începutul activității jurnalistice a lui Caragiale ar putea data din 1873, la ziarul “Telegraful”, din București, acolo unde ar fi publicat rubrica de anecdote denumită “Curiozități”. Odată cu colaborarea la revista “Ghimpele”, activitatea ziaristică a lui Caragiale este confirmată. Aici și-ar fi semnat și unele dintre cronici cu pseudonimele: “Car și Policar”. Un alt moment esențial în cariera sa a fost și colaborarea la Revista contemporană, la 4 octombrie 1874, cu trei pagini de poezie semnate I. L. Caragiale. Caragiale a început în anul 1877 și colaborarea cu România Liberă, acolo unde a publicat

foiletoanele teatrale “Cercetare critică asupra teatrului românesc”. Între anii 1878 și 1881, Caragiale a colaborat la “Timpul”, împreună Eminescu, Ronetti Roman și Slavici. La 1 ianuarie 1880, revista Convorbirii literare a publicat comedia într-un act “Conu Leonida față cu reacțiunea”. Tot în 1878 a început să frecventeze ședințele bucureștene ale “Junimii”, la Titu Maiorescu și să citească din scrierile tale. La Iași, a citit “O noapte furtunoasă”, iar în 1870 a publicat în “Convorbiri literare” piesa “O noapte furtunoasă”. În 6 octombrie, însoțit de Titu Maiorescu, Caragiale a citit la aniversarea “Junimii”, de la Iași, “O scrisoare pierdută”, iar pe data de 13 noiembrie, în prezența reginei, premiera piesei a fost un real succes. Ion Luca Caragiale a fost și director al Teatrului Național din București, Titu Maiorescu, ministrul Instrucțiunii Publice, a fost cel care s-a ocupat de problema schimbării conducerii Teatrului Național, iar după mai multe discuții și consultări a hotărât, la 2 iulie 1888: „Director al primului nostru teatru va fi tânărul dramaturg I. L. Caragiale”.