Ziua Mondială a Apei

 

22 Martie

 ,, Ziua Mondială a Apei”

Ziua Mondială a Apei este un eveniment anual al Organizației Națiunilor Unite care se concentrează pe importanța apei potabile. Datorită unui cumul de factori, între care se numără creșterea populației, industrializarea și schimbările climatice, resursele de apă din întreaga lume sunt supuse unei presiuni mari nu numai din punct de vedere calitativ, ci și din punct de vedere cantitativ.
Ziua Mondială a Apei reprezintă o bună oportunitate pentru societatea noastră să aducă în discuție o serie de aspecte legate de importanța apei în viață, protejarea mediului înconjurător și a surselor de apă.În acest an, 2023, Campania Ziua Mondială a Apei se concentrează pe accelerarea schimbărilor necesare pentru a rezolva criza de apă și canalizare. Campania globală numită ”Fii tu schimbarea”, încurajează oamenii să ia măsuri pentru a schimba modul în care folosesc și gestionează apa.Accesul la apa potabilă și canalizare se află în centrul dezvoltării durabile, fiind un drept al omului. În Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, ONU subliniază că un ciclu al apei bine gestionat susține progresul, în special în ceea ce privește foametea, echitatea de gen, sănătatea, educația, mijloacele de trai, durabilitatea și ecosistemele.

Apa se află, de asemenea, în centrul adaptării la schimbările climatice, servind drept legătură crucială între sistemul climatic, societatea umană și mediu. Fără o gestionare adecvată a apei, este probabil să existe o concurență sporită pentru apă între sectoare și o escaladare a crizelor de apă de diferite tipuri, declanșând situații de urgență într-o serie de sectoare dependente de apă.
Probleme serioase încă există în unele părți ale lumii în ceea ce privește accesul la apă potabilă și suficientă, care este indispensabilă vieții. Pe de altă parte, se estimează că 80% din apele uzate generate la nivel global revin în ecosistem fără a fi tratate sau reutilizate, cauzând nu numai probleme pentru sănătatea umană și mediu, ci și pierderi economice. Poluarea apei afectează biodiversitatea și nenumărate animale mor ca urmare a poluării apei. Pe de altă parte, 70% din suprafața naturală a zonelor umede ale lumii s-a pierdut, ceea ce s-a asociat inclusiv cu o pierdere semnificativă a speciilor de apă dulce.
Și în Romania deficitul de apă a început să se facă simțit. Pe fondul secetei, în vara anului 2022, aproximativ 300 de localități au avut apă furnizată în regim restricționat.
Dacă astăzi 2,2 miliarde de oameni nu au acces la apă potabilă în condiții de siguranță, iar mai mult de 4,2 miliarde de oameni nu au o salubritate gestionată în siguranță, se estimează că până în anul 2050 populația mondială va crește cu încă 2 miliarde de oameni, iar necesarul de apă al planetei va fi cu 30% mai mare decât în prezent. În prezent, aproximativ 1,9 miliarde de oameni trăiesc în zone afectate de lipsa apei, iar până în anul 2050, se estimează că acest număr se va ridica la aproximativ 4 miliarde, iar situația este exacerbată de schimbările climatice.

Ce este apa?

- autor Aurora Luchian

Ştiţi ce-i apa? Ce să fie?

Un lichid ce-mi place mie!

Lichidă şi incoloră,

Fără formă, inodoră,

Susură de la izvoare,

Şi se "plimbă" curgătoare,

Prin oraşe, dar filtrată,

Stă-n fântâni, ori ambalată

În peturi, sau în găleată,

Prin bazine şi piscine,

Toată-i un dar pentru tine!

Apa ştie şi magie,

Fulgi de nea poate să fie!

Poţi să o transporţi şi-n ciur,

Când la streşină, în jur,

Iarna, ţurţurii de gheaţă,

Îi admiri de dimineaţă!

Deci atunci nu e lichidă,

A-ngheţat şi e solidă.

Mai ştie un truc şi pace!

Că în abur se preface

Când o fierbi pe aragaz,

Se transformă-n nori şi gaz.

Când aşezi capacul rece,

Aburu-n picuri iar trece.

Vedeţi ce minunăţie?

Însă fără ea, se ştie,

N-ar fi viaţă pe pământ,

Toate o absorb pe rând:

Plante, vietăţi...noi bem,

Ce-am face să n-o avem,

Cu ce ne-am spăla, sau bea?

Magnifică este ea!

Poezia este o fereastră spre diversitatea uluitoare a omenirii. Ea a fost mereu un mijloc de delectare spirituală și intelectuală,fapt pentru care este considerată încă din antichitate superioară celorlalte genuri literare. De aceea umanitatea a simțit necesitatea de a consacra o zi specială pentru a marca poezia.
Ziua mondială a poeziei este marcată anual la 21 martie, ca urmare a aplicării unei decizii a UNESCO, emisă în timpul celei de-a 30-a sesiuni susținute la Paris, în perioada octombrie-noiembrie 1999.

Unul dintre obiectivele zilei este acela de a încuraja o revenire la tradiţia orală, prin susţinere de recitaluri de poezie. Sunt promovate creaţia poetică, educaţia prin poezie, poezia sub toate formele ei, dar şi alte forme creative, precum, drama, dansul, muzica şi sculptura, care adesea sunt reunite cu poezia, oferind acesteia nu cadru mai larg de expunere. Poezia susţine diversitatea lingvistică prin intermediul expresiei poetice. Un al obiectiv al Zilei mondiale a poeziei este încurajarea şi suportul oferit limbilor pe cale de dispariţie de a fi auzite în cadrul comunităţilor lor, organizând, reuniuni, recitaluri, seri poetice dar şi alte acţiuni.

Ziua mondială a poeziei sărbătoreşte una dintre cele mai preţuite forme de exprimare, fiind una dintre zilele speciale celebrate la nivel mondial în fiecare an. Practicată de-a lungul istoriei, în fiecare cultură şi pe fiecare continent, cele mai simple poezii pot deveni un catalizator puternic pentru conversaţie şi armonie, pentru dialog şi pace, potrivit en.unesco.org.Ziua mondială a poeziei promovează eforturile editurilor, care încearcă să se afirme în acest domeniu, publicând colecţii ale poeţilor tineri. Şi, nu în cele din urmă, cu acest prilej, este susţinută promovarea imaginii poeziei în mass-media, astfel încât această formă de artă să nu mai fie considerată învechită, ci să fie văzută ca un mijloc de afirmare a identităţii unei societăţi.

Viorica și bunica

Viorica stă și-nvață

Iar la masă, față-n față

Bunicuța împletește.

Dar fetița când citește

Stă pe masă aplecată

Ca o babă cocârjată.

De privești atent la ele

Parcă-s două bătrânele:

Nu știi care e bunica,

Nu știi care-i Viorica.

Când bunica-i tot spunea

Să stea dreaptă, ea nu vrea.

Însă într-o bună zi

Tatăl ei o necăji:

„Fata tatii nu-i deșteptă

Că la masă nu stă dreaptă.”

Hei, de-atuncea Viorica

Nu mai stă cum stă bunica

Ci stă dreaptă când citește

Și tot dreaptă ea va crește.

Alexandru Macedonski - Poet și prozator 170 ani de la naștere

Alexandru Macedonski

(1854-1920)

Poetul s-a născut pe 14 martie 1854 la București, fiind al treilea fiu al lui Al. D. Macedonski, general și ministru de Război în timpul domniei lui Cuza. A fost un ”băiat de bani gata” și toată viața a afișat un aer de superioritate la adresa contemporanilor din cercurile literare, considerându-se mai presus decât aceștia. Previziuni ale unei firi dificile au existat încă din anii copilăriei. A urmat studiile primare si liceale la Craiova. Anii tinereții și i-a petrecut în Austria, Italia și Elvetia. Şi-a abandonat studiile începute la Universitate, se spune, tot din cauza firii dificile. Şi-a făcut debutul în literatură în 1870 cu poezia „Dorința poetului”, publicată în revista “Telegraful român” din Sibiu. Prima carte de versuri, ”Prima verba”, îi apare în 1872.
      Se spune că, în cazul lui Macedonski, caracterul a bătut talentul și faptele au știrbit valoarea operelor. Din cauza caracterului dificil și arțăgos, opera poetului care a intrat în conflict cu aproape toți contemporanii nu a fost apreciată la adevărata valoare.
     Macedonski s-a lăsat toată viața condus de trăsăturile negative ale caracterului său dificil și din acest motiv întreaga sa operă a avut de suferit. Biografii îl prezintă ca fiind un om mult prea mândru și egoist, nediplomat și invidios. A intrat în conflict nu doar cu cei mai de seamă junimiști precum Eminescu, Alecsandri sau Caragiale, ci și cu toți cei cu avea păreri opuse de ale sale. Pe Eminescu l-a denigrat într-o epigramă care i-a fost fatală, pe Alecsandri l-a pizmuit și l-a ironizat, iar pe Caragiale a vrut să-l defăimeze, instrumentând acuzații de plagiat la adresa lui. Şi-a trăit viața afișând un spirit de frondă și de opoziție și și-a atras singur oprobiul public.

A făcut închisoare pentru defăimare

Macedonski a fost arestat la Craiova în 1875, fiind acuzat de defăimare și incitare la rebeliune împotriva Partidului Conservator și a ministrului Lascăr Catargiu. A făcut trei luni de închisoare la Văcărești și a fost eliberat în urma unei campanii intense duse de liberali.
     Pe parcursul vieții a avut mai multe tentative de a se adapta la viața de funcționar. În 1876 a fost numit în funcția de prefect interimar al regiunii Bugeac, funcție pe care a fost nevoit să o părăsească, după ce s-a opus unor acțiuni impuse de guvern. În 1877 a fost numit de C. A. Rosetti în postul de controlor financiar al județului Putna, dar a refuzat funcția pe care a considerat-o nedemnă de valoarea lui. În același an a fost numit director de prefectură al plășii Silistra Nouă și s-a mutat la Cernavodă. În 1879 a fost numit administrator al plasei Sulina. A ocupat apoi funcția de inspector general financiar.
     Poetul considera funcția de fucționar nedemnă pentru un literat și a aspirat toată viața la poziții mai înalte. „Este o rușine ca literații noștri fruntași să fie lipsiți de traiul zilnic sau să se osândească la funcționarism... Partea feminină a societății noastre ar trebui să-și deschidă casele poeților, scriitorilor. În Paris, un poet e plătit cu cinci sute de lei și o mie de lei pe seară, și e cu osebire măgulit de stăpâna casei și de ai ei numai ca să consimtă să-și spună versurile”, scria Macedonski.

Macedonski a murit răpus de boală la 66 de ani. Pe 24 noiembrie, aflat pe patul de suferință, poetul rondelelor a cerut să i de aducă roze.

       

                  

 

                 DREPTURILE COPIILOR.....

Drepturile omului şi drepturile copilului se referă la acele aspecte de care avem nevoie pentru a trăi în siguranţă, a fi sănătoşi şi a ajunge la potenţialul nostru maxim de dezvoltare. Drepturile nu sunt dorinţe sau ceea ce vrem, ci rolul lor este să ne asigurăm că ne tratăm unii pe alţii corect şi adecvat.
                                

  De ce au nevoie copiii de drepturi speciale?

Copiii au nevoie de drepturi speciale deoarece trebuie să li se asigure o protecție aparte, de care adulţii nu au nevoie. Copiii depind de oamenii din jurul lor, pe parcursul copilăriei. În această perioadă, au nevoie de protecţie specială, care să-i ajute să se dezvolte şi să devină adulţi independenţi. Trebuie, totodată, ca la rândul lor să respecte drepturile celor mai vulnerabili decât ei.