Alexandru Macedonski
(1854-1920)
Poetul s-a născut pe 14 martie 1854 la București, fiind al treilea fiu al lui Al. D. Macedonski, general și ministru de Război în timpul domniei lui Cuza. A fost un ”băiat de bani gata” și toată viața a afișat un aer de superioritate la adresa contemporanilor din cercurile literare, considerându-se mai presus decât aceștia. Previziuni ale unei firi dificile au existat încă din anii copilăriei. A urmat studiile primare si liceale la Craiova. Anii tinereții și i-a petrecut în Austria, Italia și Elvetia. Şi-a abandonat studiile începute la Universitate, se spune, tot din cauza firii dificile. Şi-a făcut debutul în literatură în 1870 cu poezia „Dorința poetului”, publicată în revista “Telegraful român” din Sibiu. Prima carte de versuri, ”Prima verba”, îi apare în 1872.
Se spune că, în cazul lui Macedonski, caracterul a bătut talentul și faptele au știrbit valoarea operelor. Din cauza caracterului dificil și arțăgos, opera poetului care a intrat în conflict cu aproape toți contemporanii nu a fost apreciată la adevărata valoare.
Macedonski s-a lăsat toată viața condus de trăsăturile negative ale caracterului său dificil și din acest motiv întreaga sa operă a avut de suferit. Biografii îl prezintă ca fiind un om mult prea mândru și egoist, nediplomat și invidios. A intrat în conflict nu doar cu cei mai de seamă junimiști precum Eminescu, Alecsandri sau Caragiale, ci și cu toți cei cu avea păreri opuse de ale sale. Pe Eminescu l-a denigrat într-o epigramă care i-a fost fatală, pe Alecsandri l-a pizmuit și l-a ironizat, iar pe Caragiale a vrut să-l defăimeze, instrumentând acuzații de plagiat la adresa lui. Şi-a trăit viața afișând un spirit de frondă și de opoziție și și-a atras singur oprobiul public.
Pe parcursul vieții a avut mai multe tentative de a se adapta la viața de funcționar. În 1876 a fost numit în funcția de prefect interimar al regiunii Bugeac, funcție pe care a fost nevoit să o părăsească, după ce s-a opus unor acțiuni impuse de guvern. În 1877 a fost numit de C. A. Rosetti în postul de controlor financiar al județului Putna, dar a refuzat funcția pe care a considerat-o nedemnă de valoarea lui. În același an a fost numit director de prefectură al plășii Silistra Nouă și s-a mutat la Cernavodă. În 1879 a fost numit administrator al plasei Sulina. A ocupat apoi funcția de inspector general financiar.
Poetul considera funcția de fucționar nedemnă pentru un literat și a aspirat toată viața la poziții mai înalte. „Este o rușine ca literații noștri fruntași să fie lipsiți de traiul zilnic sau să se osândească la funcționarism... Partea feminină a societății noastre ar trebui să-și deschidă casele poeților, scriitorilor. În Paris, un poet e plătit cu cinci sute de lei și o mie de lei pe seară, și e cu osebire măgulit de stăpâna casei și de ai ei numai ca să consimtă să-și spună versurile”, scria Macedonski.
Macedonski a murit răpus de boală la 66 de ani. Pe 24 noiembrie, aflat pe patul de suferință, poetul rondelelor a cerut să i de aducă roze.
Se spune că, în cazul lui Macedonski, caracterul a bătut talentul și faptele au știrbit valoarea operelor. Din cauza caracterului dificil și arțăgos, opera poetului care a intrat în conflict cu aproape toți contemporanii nu a fost apreciată la adevărata valoare.
Macedonski s-a lăsat toată viața condus de trăsăturile negative ale caracterului său dificil și din acest motiv întreaga sa operă a avut de suferit. Biografii îl prezintă ca fiind un om mult prea mândru și egoist, nediplomat și invidios. A intrat în conflict nu doar cu cei mai de seamă junimiști precum Eminescu, Alecsandri sau Caragiale, ci și cu toți cei cu avea păreri opuse de ale sale. Pe Eminescu l-a denigrat într-o epigramă care i-a fost fatală, pe Alecsandri l-a pizmuit și l-a ironizat, iar pe Caragiale a vrut să-l defăimeze, instrumentând acuzații de plagiat la adresa lui. Şi-a trăit viața afișând un spirit de frondă și de opoziție și și-a atras singur oprobiul public.
A făcut închisoare pentru defăimare
Macedonski a fost arestat la Craiova în 1875, fiind acuzat de defăimare și incitare la rebeliune împotriva Partidului Conservator și a ministrului Lascăr Catargiu. A făcut trei luni de închisoare la Văcărești și a fost eliberat în urma unei campanii intense duse de liberali.Pe parcursul vieții a avut mai multe tentative de a se adapta la viața de funcționar. În 1876 a fost numit în funcția de prefect interimar al regiunii Bugeac, funcție pe care a fost nevoit să o părăsească, după ce s-a opus unor acțiuni impuse de guvern. În 1877 a fost numit de C. A. Rosetti în postul de controlor financiar al județului Putna, dar a refuzat funcția pe care a considerat-o nedemnă de valoarea lui. În același an a fost numit director de prefectură al plășii Silistra Nouă și s-a mutat la Cernavodă. În 1879 a fost numit administrator al plasei Sulina. A ocupat apoi funcția de inspector general financiar.
Poetul considera funcția de fucționar nedemnă pentru un literat și a aspirat toată viața la poziții mai înalte. „Este o rușine ca literații noștri fruntași să fie lipsiți de traiul zilnic sau să se osândească la funcționarism... Partea feminină a societății noastre ar trebui să-și deschidă casele poeților, scriitorilor. În Paris, un poet e plătit cu cinci sute de lei și o mie de lei pe seară, și e cu osebire măgulit de stăpâna casei și de ai ei numai ca să consimtă să-și spună versurile”, scria Macedonski.
Macedonski a murit răpus de boală la 66 de ani. Pe 24 noiembrie, aflat pe patul de suferință, poetul rondelelor a cerut să i de aducă roze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu